Copiii învaţă să vorbească „citind pe buze”

În jurul vârstei de 6 luni, copiii trec de fixarea insistentă cu privirea a ochilor celor din jur la o observare specifică a mişcărilor buzelor celor care vorbesc cu ei.

Începând de atunci, „bolboroselile” celor mici încep să fie înlocuite de pronunţarea unor silabe şi apoi a primelor cuvinte.

• Peste 120 de morți după cutremurul de 6,8 din Tibet
• Tot mai mulți lideri europeni îl critică pe Elon Musk

Cercetătorii de la Florida Atlantic University, SUA, autorii studiului, cred că bebeluşii învaţă cum să îşi modeleze buzele pentru a emite fiecare dintre sunetele pe care le emit cei din jur, atunci când vorbesc.
Procesul este foarte rapid – e nevoie de numai câteva luni pentru ca un copil să deprindă mişcările buzelor care îi permit să emită sunetele de bază ale vorbirii.

La vârsta de un an, aceste mişcări sunt deja însuşite şi copiii încep din nou să îi privescă pe ceilalţi în ochi, cu excepţia cazurilor în care aud sunete nefamiliare; atunci, privesc din nou mişcările buzelor, încercând să deprindă pronunţare acestor noi sunete.

Cercetătorii au testat aproape 180 de copii, la vârsta de 4, 6, 8, 10 şi 12 luni, arătându-le materiale filmate în care apărea un adult care vorbea, în engleză şi în spaniolă (copiii provenind cu toţii din familii în care se vorbea engleza). Un dispozitiv fixat pe capul copilului cu o bentiţă a permis specialiştilor să observe încotro îşi îndrepta acesta privirea.

Atucni când li se vorbea în engleză, copiii de 4 luni priveau tot timpul în ochii vorbitorului. Cei de 6 luni priveau la fel de mult ochii, ca şi buzele; ceide 8 şi 10 luni se uitau predominat la buzele vorbitorului, pentru ca la 12 luni, atenţia tuturor copiilor să se îndrepte din nou asupra ochilor interlocutorului.

În schimb, dacă interlocutorul începea să vorbească în spaniolă (o limbă nefamiliară respectivilor copii), chiar şi cei de 12 luni priveau în specuil buzele acestuia, indicând faptul că aveau nevoie de informaţia suplimentară oferită de mişcare buzelor pentru a învăţa această limbă nouă pentru ei.

Studiul este important din multe puncte de vedere: el poate oferi neurologilor şi logopezilor informaţii privind dezvoltarea vorbirii şi metodele de tratament în cazul în care copiii întârzie să vorbească; poate deschide noi căi de studiere a dificultăţilor de vorbire la copiii cu autism sau alte tulburări de dezvoltare; de asemenea, subliniază cât de important este, pentru dezvoltarea normală a limbajului, să li se vorbească bebeluşilor, faţă în faţă, în loc de a li da spre ascultare înregistrări audio.

Sursa: Mail Online